Aparent, paternitatea este o tema poetica discreta. Antologia de fata ne dovedeste insa contrariul.
Despre tata s-a scris mult, s-a scris cu incrancenare, s-a scris cu febrilitate (poate mai putin patetic decat in cazul textelor despre mama, dar nu mai putin emotionant), s-a scris ca forma de eliberare sau ca gest de recuperare. De la George Cosbuc pana la Andrei Dósa si chiar un pic mai incoace, spre cartile tinerilor debutati recent, descoperim o poezie profunda care iti taie respiratia, fie ca reflecta perspectiva filiala, fie ca dezvaluie sentimente paterne.
