Zonele de umbra se inmultisera, caldaramul garii trepida sub manevra trenurilor care veneau si plecau, echilibristica a propriilor oase, confuzie. Un soi de dureroasa intoarcere in cotidianul banal, zgomotos, starea aceea speciala pe care o cunostea atat de bine George Nechita. tinea o zi, tinea doua, uneori mult mai mult, cand aveam sa umblu asa deraiata, deraiata rau.
