„Cateva momente mai tarziu, auzi dangatul clopotului din turla bisericii, isi facu cruce si, fara sa vrea, isi aduse aminte de Porunci, dintre care una incepu sa?i bantuie sufletul: Sa nu ravnesti la casa aproapelui tau, sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau, nici la ogorul lui, nici la slujnica lui, nici la boul sau. Zambi cu amaraciune si?si zise: Dar ce bou si ce slujnica are Rusalin, ce casa, decat o cocioaba, iar eu am un conac, are doua capre pe care le duce la pascut de ata sa nu dea iama in ierburile oamenilor Apoi, Rusalina ?! De ce sa fie ea femeia unui calic, a unui netrebnic?! si, daca e sa judeci cu adevar, Rusalina nici nu e pe de?a?ntregul femeie, ci e un fel de aratare care mi?a iesit intamplator in cale. si?atunci, intamplarea sa fie vinovata pentru tot ce va fi de acum inainte, doar ea, intamplarea. – Cornel Nistea
Pe coperta: Laura Poanta, Adolescenta, 1988 (carbune pe carton, 10x18cm).
