A trebuit sa merg foarte departe ca sa inteleg cat eram de aproape de ceea ce imi doream sa fac. Calatorind prin cele patru camere ale inimii mele, m-am inteles pe mine si pe ceilalti intr-un fel in care nu credeam ca voi reusi vreodata. Nu exista bariere pe care sa nu le putem trece in afara limitelor impuse de noi insine teama de necunoscut, de ce va spune lumea, de a trai liber, fara sa ne invinuim ca furam fericirea altcuiva.
Exista multe feluri in care putem invata ce ne aduce fericirea. Sunt oameni pentru care bunurile materiale sunt esentiale, cum sunt si dintre aceia care pretuiesc experientele si trairile pe care acestea le rascolesc in noi. Dar si aceste adevaruri le aflam abia dupa ce ne vor lipsi fleacurile acelea care ne-au parut odata atat de firesti, incat le bagatelizam.
Am calatorit cu inima cautand sa descopar maretia lumii si secretele ei, dar oricat am umblat, nu am gasit nicaieri un indicator pentru viata. Acum ca nu mai plec nicaieri, am inteles ca am fost viata in fiecare dintre locurile pe care le-am cutreierat si-n care am lasat o particica din mine.
