„Arcuirea ramurilor arata deplina maturitate artistica a autoarei, capabila sa controleze un regim emotional si unul reflexiv, si facand astfel incat imaginile sa ramana in memoria cititorului, cu tot cu sensurile convertite in semnificatii. Poezia este lirica, dar nu la modul „despletit” si aluvionar, ci de un lirism concentrat si intensiv.
Secvente existentiale dureroase si mici bucurii ramase in memoria afectiva, rani vazute si nevazute, peisaje si reverberatiile lor, amintiri si proiectii, un „balans” subtil intre lumea exterioara si cea interioara, intre observatiile de fapte si notatie de stari: toate servesc unei poezii scrise cu o mana sigura.” – Daniel Cristea-Enache
