Arta fugii trebuia sa fie volumul de debut al lui Culianu si sa apara in 1971, la Editura Eminescu, dar, dupa ce initial volumul scapase de cenzura, a fost dat la topit. Cartea cuprinde o serie de povestiri scurte, anuntind stilul sau inconfundabil de mai tirziu, din celelalte volume de proza. Topirea volumului este momentul decisiv, in care tinarul scriitor se hotaraste sa riste totul pentru a pleca din spatiul concentrationar al culturii romane. Volumul include povestiri, parte din ele publicate in reviste literare (debutul din Cronica, spre exemplu, in perioada ieseana a lui Culianu). Proza lui din acea perioada este influentata clar de proza lui Joyce. Este o proza care incearca sa caute un liant intre experimentul de ultima ora din literaturile occidentale, structuralism etc. si o foarte buna camuflare a Traditiei, aflata sub semnul unei cautari initiatice profunde, surprinzatoare pentru virsta autorului. Periplurile sale prin mahalalele obscure ale Bucurestilor in cautarea initiatilor se regasesc, literar, intr-o cautare interioara din care nu lipsesc ludicul, revelatia si constiinta, tragica uneori, a superioritatii spirituale.
