Beatrice, o tanara studenta la Litere, decide sa isi astearna visele pe hartie, in speranta ca acestea vor deveni realitate si ca va ajunge o scriitoare de succes. Acestea se implinesc intr-un mod oarecum magic.
Eugen, o prezenta constanta in visele sale, se indragosteste iremediabil de Beatrice si o invata pe aceasta arta sufletelor pereche. Cei doi se sustin reciproc in implinirea visurilor, doar ca din pacate drumurile lor se despart.
Relatia lor ajunge la ananghie dupa aparitia unei mari iubiri din trecutul lui Eugen, iar misterul din spatele viselor lui Beatrice se amplifica. Numai infruntand cu mult curaj trecutul tulburator, Eugen isi va vindeca sufletul ranit, iar Beatrice va reusi sa simplifice multitudinea de ganduri nefaste, urmand sa isi construiasca, impreuna sau separat, o cale de a iubi pe deplin.
Citind si rasfoind carti, mi?am dat seama ca as vrea sa scriu si eu una. Macar o poveste. inca nu pot incanta pe nimeni cu povestea vietii mele pentru ca amintirile mele nu sunt demne de citit. Momentan sunt doar pentru mine si pentru jurnalul meu. Dar as putea presara pe blog o mica povestire care ma urmareste de cateva luni. Sa zicem ca are legatura si cu mine (doar putin).
Nimic nu e mai placut decat o vacanta binemeritata si o scurta ninsoare in aprilie. Nici gand ca soarele sa se arate. E ora 1 si nu am simtit inca aerul rece de primavara cu tenta tomnatica. Acum, ca deschid geamul, simt o raceala placuta care imi bate in fata si imi mangaie usor pielea cu picaturi mici si reci de ploaie. Fereastra din dormitor are vedere spre gradina. E atat de placut! O placere nebuna sa vad cum se unduiesc crengile copacilor si tulpinile plapande ale florilor. in sfarsit sunt relaxata si nimic nu ma supara. A trecut ceva de timp de cand n?am mai avut sentimentul asta minunat. Sa stau o zi intreaga in casa ca sa citesc o carte sau sa vad un serial bun, apoi sa scot capul pe fereastra si sa mor de fericire. Doar ca, uneori, aceasta liniste e mai galagioasa decat o melodie de la Megadeth.
