si s-ar fi spus despre opera unei femei/ daca nu s-ar fi spus despre/ privirea lui asupra ei, scrie Iuliana Lungu, expunind tactici de poluare a activitatii artistice, reducere la tacere, de asimilare, obiectificare, reprezentare si exploatare a creatiei si vietii femeii. Ea face audibile si vizibile povesti oprite, ritmuri frinte, reprimate sau ingropate, surprinzind contexte istorice, existentiale, mitologii, deconstruind mituri, intorcindu-ne privirea catre sine, dar si catre lume, trasind si deschizind drumuri. CantoHondo. Loba cinta mai departe este o carte incantatorie, non-conforma, vrajitoreasca, o carte a iubirii si a sufletului, a renasterii, un (des)cintec care razbate in fiecare dintre noi asemenea fetei care vorbeste despre/ rezonanta si scoaterea unui/ minereu interior, razboinica pregatita sa nu mai fie ranita/ in lupta, sa se intoarca mereu la//ea,/in(apoi). O carte intensa si orchestrala. (Medeea IANCU)