Al cincilea volum al Enciclopediei imaginariilor sintetizeaza imaginarul si patrimoniul artistic al romanilor, sub toate formele sale: pictura si sculptura, arhitectura, muzica, teatru si artele spectacolului, cinematografie si noile media. in arta romaneasca, imaginarul a fost marcat de o cautare permanenta a identitatii, nu neaparat a celei nationale in sens politic, ci mai ales a unei identitati relevante sub aspectul practicilor artistice romanesti in context european. Apeland la mai multe metodologii (genetica, istorica si comparatista), volumul dezvolta o analiza interdisciplinara care implica diverse arte si relatiile lor complexe in construirea imaginariilor artistice romanesti, abordate ca forme fluide de patrimoniu si ca vectori de circumscriere identitara.
