Selectia de fata din proza lui Borges reuneste doua dintre volumele sale reprezentative, ce au avut o importanta hotaritoare in evolutia spirituala a scriitorului. Istoria eternitatii (1936) incorporeaza, pe linga tema timpului, citeva consideratii despre metafora si despre arta traducerii. Meditatiile despre eternitate, atit de specifice intregii opere borgesiene, capata o forma sistematica si se bazeaza pe texte antice, reiau dispute medievale si ajung la autorii moderni. Pentru Borges muritorul, care traieste cufundat in timp, intreaga istorie universala, fara eternitate, este nimic, este un «timp pierdut». Evaristo Carriego (1930), «cea mai argentiniana carte a lui Borges», este totodata si cartea descoperirii sale de sine, cartea in care s-a configurat viziunea inconfundabila a scriitorului, din care se vor desprinde toate operele ulterioare, a caror originalitate se consolideaza si se impune treptat, parcurgind drumul de la ciudatenie la firescul acceptat si seducator al magnificei formule borgesiene de fictiune, care include, in doze imprevizibil necesare, poezia, naratiunea filosofica si eseul. (Andrei Ionescu)
