O carte a calatoriilor anonime reface, in sens invers, parcursul poetic al Flaviei Teoc. Serenitatea infuzata de mit din Fiord, delicatetea auto-ironica din Bratul pierdut, candorile descriptive din Istoria naturala, sensibilitatea vulnerata din inzeire impartasesc eleganta detaliului semnificativ, a unui cumul de repere senzoriale. Obiectele au gust si miros, trosnesc, se sparg, incomodeaza ori, dimpotriva, linistesc, iar frumusetea lor transcrie reperele unei lumi trecatoare. Chiar daca, geografic vorbind, spatiile predilecte ale acestor poeme sunt tarmurile nordice si plajele mediteraneene, filosofia care le ordoneaza se apropie de niponul mono no aware. Asa cum Istoria naturala a lui Pliniu cel Batran inventaria toate adevarurile lumii vazute, dar si naratiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schitand pe un perete gol umbra iubitului ei absent, nascoceste pictura, Istoria naturala a Flaviei Teoc e mai mult decat un catalog de imagini: in marturii tributare structurii simple a parabolei, ea asaza in pagina singuratatea strainului, mai veche decat toate tiparele.
– Olga stefan
