Patru poeti mexicani de astazi ii sunt prezentati cititorului roman in paginile urmatoare. in urma cu peste doua decenii, includeam deja, intr-alta antologie, doi poeti mexicani deveniti clasici ai marelui modernism hispanic: Xavier Villaurrutia si Octavio Paz. intre timp, poezia mexicana din ultimele decenii a castigat tot mai multa vizibilitate, si nu doar in lumea hispanica. Cu aproape un an in urma, avand norocul sa ii cunosc la Ciudad de México pe poetii prezenti in aceasta micro-antologie, am ramas impresionat de diversitatea, de forta, de universalitatea poeziei lor. Poate nu intamplator, cu totii au solide studii umaniste, vorbesc cateva limbi straine, predau in mediul universitar, sunt nume dintre cele mai des vehiculate in spatiul transnational de care se bucura vasta si mereu inventiva poezie scrisa in limba spaniola. si poate nu intamplator i-am vazut pe toti acesti patru implicati in viata reala a poeziei, la minunatul Festival international pe care il gazduieste de multa vreme, anual, aceeasi capitala mexicana. Putem sa ii invidiem pe poetii din America latina. Au avut si continua sa aiba o audienta populara la care nici nu se poate visa prin alte parti. Sa nu fi ajuns pe acolo nici criza lecturii si nici divortul dintre noile generatii si vechiul mister pe care il propune orice poem? Eu cred ca da. Cert este ca nici acesti patru poeti nu-si refuza experientele estetice complexe ale generatiei lor narativitatea inselatoare, monologul derutant, ironia care suspecteaza lirismul de sensiblerie, jocul intertextual, unele violente de vocabular etc. ; doar ca ei reusesc sa atraga cititorul in complicitatea textului. Am auzit aplauze si aclamatii cand erau recitate unele dintre aceste poeme, care nici nu ii fac cu ochiul cititorului, nici nu ii propun formule oratorice simple. E o dovada a faptului ca poezia mexicana de astazi are de spus ceva important si vital, si nicidecum doar pentru cercurile initiatilor.
