Volosul Zigun se simtea ametit, de parca bause ceva tare, de i se inclestase gura. Privea zapacit la cei doi tineri extraterestri care aparusera in dormitorul lui, in miez de noapte. Sistemul perfectionat de alarmare nu functionase, nici paznicii sai de nadejde, din camera vecina, nu simtisera nimic.
Blondul ii era cunoscut: il vazuse la televizor si retinuse ca se numea Haris. Celalalt, un saten cu ochi de un verde fosforescent, nu se prezenta, insa il indemna:
– Domnule Zigun, va rog sa va imbracati!
– De ce? murmura volosul cu greutate.
– Vom face o plimbare prin cer, il lamuri Haris. Comandantul nostru, generalul Gaidur, vrea sa discutati ceva.
– si asa procedati cu invitatii vostri? capata volosul glas.
– Evitam pulbicitatea.
– Apareti la televizor, dar rapiti oameni. stiti ca asta e o infractiune? Ba este o metoda de a intra in contact cu bastinasii interesanti.
– Asa se pare. imbracati-va macar sumar!…
