Cererea lor in casatorie m-a lasat, ce-i drept, fara cuvinte si in clipele alea m-a adus si mai aproape de extaz.
Desi as fi vrut sa-i spun despre asta Cristinei, mi-am dat seama ca pentru noi era un act mult prea intim si nu aveam de gand sa il fac public.
Eram a lor asa cum si ei erau ai mei, cu sau fara acel legamant.
Inca din prima clipa in care i-am intalnit pe amandoi, mi-am dat seama ca doar impreuna ne simteam impliniti.
Nu puteam sa-mi imaginez viata fara ei si daca ne-am fi despartit vreodata, mi-am jurat mie insami ca alt barbat nu voi mai iubi, niciodata!
Nicio persoana de pe acest pamant nu ma putea face sa simt ceea ce-mi faceau ei atunci cand ne uneam intr-un singur trup.
Desi imi era greu sa-mi recunosc, ii iubeam pe amandoi la fel, iar o discutie pe aceasta tema cu Cristina ar fi complicat lucrurile.
Asa ca am preferat sa pastrez cererea lor in casatorie ca pe un legamant etern si sa ma bucur cat mai mult de trupurile lor fierbinti ( )
