Volumul 5 din seria Stelian Munteanu.
Vantul sufla in rafale repezi si scurte. Cateva suvite de par incaruntit si neobisnuit de lung pentru un personaj atat de varstnic se zbat haotic. E dimineata si e liniste. E pustiu. Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate in albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscript ia POLITI. Toni se freaca la ochi cu gesturi nervoase si o pala de vant nebun ii provoaca un frison rece. Maraie inghitindu- si o injuratura. Politi, adica politistii politicosi. Rade in sinea lui de propria-i gluma rasuflata.
Pe strazi e lume puti na. A trebuit sa ia un taxi. N-o sa-l poata deconta. Asta sa fie pierderea. A fost mai comod sa nu mai caute cheile masinii de serviciu prin toata casa. Risca sa o trezeasca pe ea. Adormisera tarziu. Dupa un vin romanesc si ganduri despre viitoarea vacanta. inca nefinalizate. Dezbaterile vor continua la un alb vin. Mai avea o Francusa de Cotnari, adusa de acasa.
Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou si orasul e aproape amortit. Undeva nu departe o cafenea cu ferestre inguste isi deschide usa cu un scartait lugubru. Apare un cap, un corp si un tanar blond asaza atent afara un suport colorat conti nand oferta zilei: croasant si cafea fierbinte. Nu vede si pretul. E prea departe.
in fata lui, la cativa metri buni, simte ca nu vrea sa se apropie mai mult – batranul nemiscat, cu capul aplecat spre dreapta, inghetat intr-o pozitie nefireasca. E mort. De ceva vreme. impuscat in inima. O lovitura curata, un glont de calibru mic. Sange puti n. Mustaceste nedumerit si nemultumit. Maraie in barba. Ciudat. Seamana a executie.