„priveam televizorul cu o concentrare de care nu e capabil
decat un mare yoghin sau, ma rog, cu o mare concentrare.
proiectam o paranoia atat de puternica in televizor incat
eu intrebam intrebari scurte iar subtitrarea imi raspundea
prompt si fara gres.
ce sa fac cu viata mea?
vom merge sa vorbim cu Leôncio!
ce sa ma fac Doamne?
si ce?o sa ne spuna Leôncio?
unde sunt mintile mele?
el stie cel mai bine ce e de facut.
aha.
haide atunci sa?l gasim pe Leôncio.”
